Sunt undeva la capatul puterilor, am acumulat atata stres si atatia nervi incat simt ca o sa explodez curand. Partea mai proasta este ca din cauza asta nu ma mai pot concentra pe nimic ce este bun in viata mea. Toata atentia imi este focusata pe chestiile negative si care imi seaca energia. Pentru 5 minute as vrea sa pot sa imi golesc creierul , sa mi se blocheze gandirea, sa nu mai simt, aud, vad sau inteleg nimic. Sa opresc lumea in loc pentru 5 minute.
Si cum asta nu este posibil astept marea cadere nervoasa, marea criza de nervi istericale si tot ce mai urmeaza. Stiu ca o sa vina, ma pregatesc sufleteste pentru asta. Iar dupa ce o sa se termine sper sa imi pot relua activitatile, sper sa pot manca omeneste, sa pot dormi 7 ore cap-coada fara sa ma trezesc speriata si furioasa.
De invatat pentru medicina nici nu se mai pune problema, ce sa mai inteleg cand in capul meu ruleaza mii de alte scenarii? Urasc sa bat pasul pe loc, o sa urasc si mai tare sa intru in criza de timp si automat o sa urasc persoana care m-a adus in situatia asta. Dar c’est la vie, niciodata nu le poti avea pe toate.
